Psaltirea Vatopedină – volum bilingv

Psaltirea Vatopedină este rodul părinților Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, dar și al unor teologi români.

Această ediție a Psaltirii conține atât texte în limba română, cât și în limba greacă.

Lucrarea este rodul unei conlucrări exemplare între părinții de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped și un grup de teologi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, coordonat de Pr. Prof. Constantin Coman. Este o ediție realizată în duhul liturgic al Septuagintei, dar cu fidelitate față de sufletul limbii române, îmbinând rigoarea traducerii cu sensibilitatea filocalică.

Psaltirea Vatopedină bilingva – limba greaca originala si traducere noua in limba romana – a fost editata de Sfanta Mare Manastire a Vatopedului din Sfantul Munte Athos, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 2025.

Textul grecesc urmează versiunea liturgică athonită, iar cel românesc păstrează fidelitatea față de Septuaginta și melosul ortodox al rugăciunii. Lucrarea include și un bogat aparat critic, titluri liturgice, precum și împărțirea pe catisme, facilitând astfel citirea rânduită în cult sau la chilie.

Psaltirea a fost tipărită pe hârtie specială de tip „biblia” cu tentă fildeș, în format mare (aproximativ A4), cu text dispus bilingv, în paralel: greacă – română. Este înfrumusețată cu miniaturi bizantine autentice din manuscrise păstrate în biblioteca Mănăstirii Vatoped și legată elegant în coperți cartonate, ornamentate discret.

„Cartea cea mai hristologică a Vechiului Testament” – Psaltirea Vatopedină – volum bilingv

În inima vieții ortodoxe, Psaltirea Vatopedină – volum bilingv, nu este doar o carte a Vechiului Testament, ci cartea rugăciunii însuflate de Duhul Sfânt, o cântare care, de mii de ani, rostește dorul omului după Dumnezeu. Este „cartea cea mai hristologică a Vechiului Testament”, așa cum o numește Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped: „stihuri din psalmi pot fi folosite și în rugăciunea personală a credinciosului, dăruindu-i cuvintele care să exprime bucuria și tânguirea, pocăința și nădejdea sa. Creștinul s-a rugat dintotdeauna cu Psaltirea, prin excelență cartea de rugăciuni a Bisericii.”

În tradiția monahală athonită, dar și în cea românească, psalmii sunt rostiți neîncetat: la chilie, în biserică, în necazuri și în bucurii. Părintele Efrem amintește că Gheronda Iosif Vatopedinul știa aproape toată Psaltirea pe de rost, iar marii sfinți contemporani, precum Sfântul Paisie Aghioritul, îndemnau să se citească un psalm potrivit pentru fiecare situație a vieții.